Am avut la Dezvoltare personală o lecție despre grija față de obiectele personale. Vă prezint în cele ceurmează câteva idei în jurul cărora am construit această lecție. Activitatea a fost preponderent orală, cu câteva obiecte pe care le-am introdus în anumite momente ale activității, dar am folosit și o fișă de lucru. Aceasta se poate descărca accesând link-ul de la finalul articolului.
Grija față de obiectele personale. Ce sunt obiectele?
Înainte de a vorbi despre atitudini și comportamente, am încercat să stabilim ce sunt obiectele și care este diferența dintre acestea și ființe. Am descoperit acest cuvânt cu ajutorul rebusului care se află și pe fișa de lucru.
Astfel, am realizat captarea atenției și am descoperit titlul lecției, rezolvând rebusul a cărui soluție a fost chiar cuvântul ”obiecte”. Cuvintele care au condus la descoperirea acestuia au fost reprezentate prin imagini cu diverse obiecte familiare copiilor. Pornind de la imaginile rebusului, am identificat rostul fiecărui obiect în parte.
Ce sunt obiectele personale?
Al doilea pas a fost să descoperim semnificația cuvântului ”personale”. Copiii au dat exemple de obiecte pe care le folosesc doar ei, dar și de obiecte pe care le folosesc în comun, acasă sau la școală.
Următorul exercițiu al fișei verifică în ce măsură fiecare copil reușește să recunoască obiectele personale. Sarcina rezolvată individual constă în colorarea imaginilor care pot fi încadrate în categoria obiectelor personale.
Tot acum rezolvăm și ultimul exercițiu al fișei. Aici, copiii vor desena trei obiecte personale, altele decât cele prezentate la exercițiul anterior. Vom constata că ceea ce pentru unii înseamnă obiect personal, pentru alții înseamnă un bun la comun (exemplu, jucăriile într-o familie cu mai mulți copii).
Grija față de obiectele personale. Comportamente și atitudini
Am ajuns și la momentul discuției despre felul în care ne manifestăm grija față de obiectele personale. Textul scurt din fișa literei H poate fi un punct de plecare pentru această discuție.
Le-am prezentat copiilor câteva obiecte (copertă de caiet, perie de haine, semn de carte, un colț de plic, o mapă de plastic, un umeraș), le-am cerut să le denumească și să spună la ce folosesc. Au ajuns la concluzia că fiecare dintre ele are rolul de a proteja un alt obiect. Este o modalitate de a-ți arăta grija față de obiecte.
A venit firesc și întrebarea ”De ce este nevoie să avem grijă de lucrurile noastre?”, iar copiii au formulat răspunsuri orale.
Să ne jucăm puțin!
Au urmat două exerciții sub formă de joc. La primul dintre ele am rostit diferite enunțuri cu situații concrete privind comportamentul față de obiecte. Copiii au ridicat mâna dacă enunțul li s-a potrivit. Exemple de astfel de enunțuri:
-Înainte de a scrie în caiet, mă spăl pe mâini.
-Îmi șterg nasul cu mâneca tricoului.
-după ce mă joc, îmi strâng toate jucăriile.
-Îmi asez hainele pe umeraș sau le pun în dulap.
-Ca să știu la ce pagină am rămas, îndoi colțul acesteia.
Pentru al doilea joc am folosit o minge ușoară. Am pornit de la enunțul ”Un elev ordonat…” și am aruncat mingea unui copil pentru a-l completa cu un exemplu de comportament al unui elev ordonat. După ce a răspuns, copilul aruncă mingea altui coleg care, la rândul său, va veni cu un alt exemplu. Jocul continuă prin aruncarea mingii și formularea altor răspunsuri.
De la teorie…la practică
Ca de multe ori, și în ceea ce privește grija față de obiecte, copiii cunosc regulile, dar fie nu le aplică deloc, fie sporadic. Prin urmare, am lansat o competiție cu titlul ”Cea mai ordonată steluță din clasa pregătitoare”, începând de la momentul lecției până la finalul anului școlar.
Pentru fiecare copil voi afișa pe unul din pereții clasei o steluță. Voi observa zilnic felul în care păstrează ordinea pe bancă și în jurul său, cum stau rechizitele în pupitru sau în ghiozdan, cum arată caietele, penarul. Cei care manifestă grijă față de obiecte vor primi la finalul zilei o bulinuță roșie ce va fi lipită pe steluța personală. Bineînțeles că va fi declarat câștigător cel care adună cele mai multe steluțe.
Mă gândesc încă la o modalitate de a-i implica și pe copii în această ”evaluare”, încurajându-i să observe și să conștientizeze comportamentul propriu/ al colegilor. Dincolo de numărul de buline, contează întărirea comportamentelor pozitive și îndreptarea celor mai puțin dorite.
Am încheiat lecția cu o activitate practică. Fiecare copil a confecționat câte un semn de carte și l-a decorat după preferințe.