Clasa a doua Clasa întâi Comunicare în limba română clasa întâi Dezvoltare personală clasa a doua Dezvoltare personală clasa întâi

Texte și cugetări despre prietenie

proiect județean

Încă din primii ani ai copilăriei cei mici învață ce înseamnă a fi prieten, a-ți face și a păstra prieteni, cum să clădești o relație de prietenie, ce înseamnă să dai și să primești, să accepți și să fii acceptat, să sprijini și să fii sprijinit.

Temele despre prietenie sunt întâlnite la majoritatea disciplinelor de învățământ, la toate clasele. Și, dacă cuvântul gospodărește sufletul, textele de mai jos pot fi un instrument util în abordarea acestei valori fundamentale în educația copiilor.

Texte despre prietenie

Prietenul
de Grigore Vieru

Un prieten – știți voi oare?-
E comoara cea mai mare!
Omul fără de prieteni
E ca bradul fără cetini,
Ca ogarul fără apă,
Ca o mână fără altă.
Un prieten, ia aminte,
Nu se cumpără, nici vinde!

Billy Peck, echilibristul
de Pedro Pablo Sacristan

Billy Peck era un răţoi de la fermă al cărui vis era să poată merge pe sârmă.

În fiecare zi petrecea ore în şir pe sârmă exersând, încurajat de prietenul său de încredere, Artie Quack. Artie era un răţoi bătrân care în tinereţe practicase şi el mersul pe sârmă.
Ambii erau cam nepricepuţi, dar niciodată nu renunţaseră şi făceau tot posibilul să continue, plini de speranţă că vor reuşi.
Într-o zi, la fermă sosi un berbec nou. Imediat ce observă exerciţiile răţoilor, veni şi începu să îi laude. Le spunea că se descurcă de minune şi se părea că sunt în stare să traverseze orice prăpastie pe acea sârmă.
Aceste cuvinte îl încurajară peste măsură pe Billy, deşi Artie îi spunea că el nu observase nicio îmbunătăţire la mersul pe sârmă.
Câteva zile mai târziu Billy se afla singur cu berbecul privind peste o prăpastie. Era atât de întinsă încât nimeni nu ar fi putut să sară peste ea. Putea fi trecută doar folosind o sârmă.
Artie încercă să îi vorbească prietenului său. Dorea să îl facă să înţeleagă că nu era suficient de pregătit şi că traversarea prăpastiei era periculoasă.
Berbecul nu fu de acord, asigurându-i că Billy era cel mai bun echilibrist din zonă şi că Artie era doar invidios. Ambele raţe s-au înfuriat şi Artie refuză să îi ajute cu mersul pe sârmă.
Berbecul îl convinse pe Billy să urce pe sârmă. Dar, imediat ce păşi pe deasupra prăpastiei, Billy îşi pierdu echilibrul şi căzu.
Din fericire ateriză într-un tufiş, dar când îl rugă pe berbec să îl ajute să se ridice, descoperi că acesta dispăruse. Billy fu nevoit să stea ceva vreme acolo şi mai rău era că îşi rupsese piciorul.
Îşi dădu seama că vechiul său prieten Artie îi spusese tot timpul adevărul. Înţelesese că că nu îi fusese uşor lui Artie să îi spună că nu era un bun echilibrist şi Billy era recunoscutător că avea un astfel de prieten care nu îl minţea niciodată.
Şi Artie chiar era un prieten bun căci, ştiind ce se întâmplase, fugi să caute un cârd de raţe sălbatice, vechi prietene de-ale sale. Acestea zburau mult mai bine decât raţele de la fermă. Artie pregăti împreună cu ele o adevărată operaţiune de salvare.
Billy îl rugă pe Artie să îl ierte, iar acesta fu bucuros să o facă.
Şi în timp ce era salvat şi purtat pe sus, Billy observă că în cealaltă parte a prăpastiei se aflau bine ascunse nenumărate delicatese. Răţoiul îşi dădu seama că şi berbecul lacom şi-ar fi dorit acele bunătăţi. Şi le dorea, dar nu putea trece singur peste prăpastie, de aceea încercă să îl folosească pe Billy ca să i le aducă.
Billy se simţi ruşinat, dar în acelaşi timp norocos pentru că fusese ajutat de adevăraţii săi prieteni.
Raţele sălbatice reuşiseră să adune toată acea mâncare minunată pe care au dus-o la fermă unde au făcut o petrecere mare cu toţi prietenii.

Prietenii adevăraţi sunt aceia care ne spun întotdeauna adevărul, chiar dacă uneori nu ne place ce auzim. Aceia care arată falsă preţuire şi sunt linguşitori nu sunt demni de încrederea noastră.

Ursul şi cei doi prieteni

Doi prieteni călătoreau împreună. La un moment dat, în faţa lor, pe drumul ce străbătea o pădure, le apăru un urs mare şi fioros.
Unul din ei repede s-a suit într-un copac mai alăturat şi s-a strâns bine de crengile mai înalte ale acestuia. Celălalt, văzând că nu mai are ce face şi că ursul se pregătea de atac, a căzut la pământ şi s-a prefăcut mort.
A venit ursul la el, l-a mirosit peste tot. Dar cel de la pământ şi-a ţinut respiraţia şi a încercat cât se poate de bine să pară mort cu adevărat.
În curând ursul l-a lăsat în pace şi a plecat mormăind în pădure.
Când s-a văzut scăpat de urs, cel din copac s-a coborât iute şi luându-l peste picior pe prietenul întins la pământ l-a întrebat:
– Hehehe, ce te-a întrebat ursul la ureche? Ce ţi-a şoptit?
-Mi-a dat un sfat, îi răspunse acesta. Niciodată să nu călătoreşti cu un prieten care te părăseşte în caz de pericol!

Pumnul de nisip
de Bruno Ferrero

Georgio, un băieţandru de treisprezece ani, se plimba pe plaja împreună cu mama sa.
Dintr-odată, el o întrebă:
– Mamă, cum poţi să păstrezi un prieten dupa ce odată l-ai găsit?
Mama reflectă câteva secunde, apoi, aplecându-se, luă doi pumni de nisip.
Ţinându-şi palmele îndreptate în sus, strânse tare un pumn: nisipul îi scăpă printre degete şi, cu cât strângea mai tare pumnul, cu atât nisipul se scurgea mai mult.
În acelaşi timp, ţinu larg deschisă cealaltă mână: nisipul tot rămase în căuşul palmei.
Georgio privi uimit si apoi strigă:
– Acum înţeleg!

Prietenia, comoară de preț

Într-o zi, Petru a găsit o hartă pe care era marcat drumul către o comoară inestimabilă.
– Voi găsi această comoară şi aşa, voi avea parte şi de ceva aventură! exclamă el.
Şi iată că porni la drum. Şi merse ce merse şi ajunse la o pădure. Acolo l-a întâlnit pe Leu, pe care îl întrebă:
– Eşti suficient de puternic şi curajos pentru a veni cu mine la o vânătoare de comori?
Leul acceptă propunerea lui Petru şi îl însoţi pe acesta la drum. Pădurea era foarte deasă şi întunecoasă, iar lui Petru i se făcu frică însă, cu Leul lângă el reuşi să o străbată până la capăt.
Când cei doi ajunseră la poalele unui munte, îl întâlniră pe Vultur.
-Ai o vedere excelentă şi poţi să ne alarmezi de pericole. Nu doreşti să vii cu noi? Suntem în căutarea unei comori, îi spuse Petru.
Vulturul acceptă propunerea făcută de Petru şi îi însoţi pe cei doi la drum. Muntele pe care trebuia să îl străbată era foarte înalt şi stâncos. Leul alunecă, însă Petru a fost suficient de iute să îi dea o mână de ajutor şi să îl tragă sus. Vulturul, cu vederea lui ascuţită, era foarte atent la fiecare pas pe care îl făceau cei doi tovarăşi de drum.
Curând, au ajuns la valea din josul muntelui, unde au întâlnit-o pe Oaie.
– Vei dori să ne însoţeşti în căutarea unei comori şi să ne ţii de cald când ne este frig? o întrebă Petru pe Oaie.
Aceasta acceptă propunerea lui Petru şi astfel, porniră toţi la drum. Un vânt rece străbătu întreaga pajişte iar toţi se îngrămădiră lângă Oaie, ca să le ţină de cald.Apoi, cei patru ajunseră, în final, în deşert unde se întâlniră cu Cămila.
– Eşti numită oaia deşertului, îi spuse Petru acesteia. Ne vei ajuta să străbatem întregul deşert şi să ne însoţeşti în călătoria noastră, în cautarea comorii?
Zis şi făcut. Cămila acceptă propunerea lui Petru şi astfel că el, Oaia şi Leul se urcă pe ea, iar împreună şi fericiţi străbătură întreg deşertul cu Vulturul deasupra lor, bucurându-se de spectacol.
Cei cinci ajunseră în cele din urmă lângă ocean unde o întâlnesc pe Broasca Ţestoasă de mare.
– Suntem în căutarea unei comori şi ne gândeam că ne poţi ajuta să străbatem oceanul, spuse Petru.
Broasca le răspunse afirmativ şi astfel că porniră toţi la drum.
Valurile puternice aproape că îi înecă, însă Broasca Ţestoasă îi îndreptă cu dibăcie către ţărm, unde îi aştepta Bufniţa.
Acesta le vorbi cu înţelepciunea ei străveche, spunându-le aşa:
– Felicitări, aţi găsit comoara.
– Unde este? întrebară toţi surprinşi.
– Împreună aţi străbătut pădurea, aţi urcat muntele, aţi înfruntat valea, aţi întâmpinat cu curaj deşertul şi aţi traversat oceanul. Niciodată nu aţi fi reuşit unul fără celălalt.
Toţi s-au uitat unul la celălalt şi au realizat că Bufniţa avea dreptate! Toţi au găsit PRIETENIA!…Şi, într-adevăr, au găsit cea mai de preţ comoară!

Piatră și nisip

Doi prieteni mergeau împreună prin deşert.
La un moment dat s-au certat şi unul dintre ei i-a spus vorbe grele celuilalt şi l-a lovit. Acesta din urmă, îndurerat, fără cuvinte, a scris pe nisip:
– Astăzi, cel mai bun prieten m-a jignit şi m-a lovit.
Au continuat să meargă şi au ajuns la o oază în lacul căreia au decis să se răcorească. Cel care fusese pălmuit a fost cât pe ce să se înece, dar prietenul său l-a scos la mal.
După ce şi-a revenit, cel salvat a scris pe o piatră:
– Astazi, prietenul meu cel mai bun a fost lângă mine când am avut nevoie de el.
Celălalt l-a întrebat:
– Când te-am lovit ai scris pe nisip, iar acum ai scris pe o piatră. De ce?
Acesta i-a răspuns:
-Când sunt rănit scriu pe nisip pentru ca vânturile să şteargă amintirea suferinţei. Dar când cineva îmi face un bine sap această amintire în piatră, pentru ca ea să dăinuie, neştearsă…

Căţeluşul şchiop

În vitrina unui magazin de animale era un afiş: “Căţeluşi de vânzare”. Un băieţel de 10 ani intră şi întrebă care-i preţul unui căţeluş. Vânzătorul îi răspunse că preţul este între 20 şi 40$. Băieţelul băgă mâna în buzunar, scoase câteva monezi. Numără 2.15 $ … şi apoi întrebă:
-Aş putea vedea căţeluşii?
Vânzătorul zâmbi. Fluieră şi din magazin ieşi afară căţeaua şi în urma ei cinci căţeluşi frumoşi. Al şaselea căţeluş rămase în urmă şi nu se apropia!
Băieţelul întrebă:
– De ce căţeluşul ăsta şchioapătă ?
Omul îi răspunse că acesta s-a născut cu o problemă la picior şi va şchiopăta toată viaţa!
– Acesta-i căţeluşul pe care-l doresc, a spus băieţelul cu bucurie în glas.
– Dacă asta e dorinţa ta, ţi-l dau gratis!
Copilul s-a supărat şi a răspuns:
– Nu îl vreau gratis, preţul lui e la fel ca şi al celorlalţi căţei. Îţi voi da tot ce am la mine acum şi în fiecare lună îţi voi plăti 50 de cenţi, până voi achita preţul lui întreg!
– Eşti sigur că vrei acest căţeluş? Doar niciodată nu va putea fugi sau juca sau sări precum ceilalţi!
Băieţelul s-a aplecat, şi-a ridicat puţin pantalonul şi i-a arătat vânzătorului aparatul de fier ce-i susţinea piciorul strâmb.
– Nici eu nu pot alerga, de aceea acest căţeluş are nevoie de cineva care să-l înţeleagă!
Ochii vânzătorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului:
– Mă rog şi sper ca fiecare căţeluş să aibă pe cineva care să-l iubească, aşa precum tu îl vei iubi pe acest căţeluş!

Cele două batiste de Bruno Ferrero

În şcoala primară, un copil avea cu el tot timpul două batiste. Învăţătoarea l-a întrebat de ce :
– Una este pentru a-mi sufla nasul; cealaltă este pentru a şterge ochii acelora care plâng.
Tu ai cu tine cele două batiste?

Maxime, proverbe, cugetări despre prietenie:

„Nu rupe firul unei prietenii, căci, chiar dacă îl legi din nou, nodul rămâne.” (Octavian Paler)

„Nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpâneşte toate bunurile lumii.” (Aristotel)

„A avea un prieten este mai vital decât a avea un înger.” (Nichita Stănescu)

“Nimic, niciodată, nu va înlocui pe camaradul pierdut. Căci nu pot fi creaţi vechi camarazi. (Antoine de Saint Exupery)

“Prietenia este egalitate armonioasă.” (Pitagora)

“Prietenia înseamnă a fi frate şi soră, două suflete ce se ating fără să se confunde, două degete ale aceleiaşi mâini.” (Victor Hugo)

“E bine să te înduioşezi de nenorocirea prietenilor tăi, dar mai bine este să le vii în ajutor.” ( Voltaire)

“Acordul felului de a gândi naşte prietenia.” (Democritus)

“Alături de un prieten adevărat este cu neputinţă să ajungi la deznădejde.” ( Honore de Balzac)

“Prietenia îndoieşte bucuriile şi înjumătăţeşte necazurile.” (Francis Bacon)

“Ţine-ţi prietenii aproape, iar duşmanii  şi mai aproape.” ( Sun Tzu)

“Un prieten adevărat te prinde de mână şi iţi atinge inima.” ( Gabriel Garcia Marquez)

“Fereşte-te deopotrivă de prietenia duşmanului şi de duşmănia prietenului.” (Nicolae Iorga)

La o lecție despre prietenie puteși utiliza și materialul prezentat aici (rețeta prieteniei).