Dezvoltare personală clasa întâi

Texte despre toleranță

Share on FacebookShare on Google+Pin on PinterestAbonați-vă la RSS

Sub denumirea de texte despre toleranță se află câteva povestiri culese din diferite surse, povestiri care promovează valori morale precum bunătatea, întrajutorarea, compasiunea, empatia, atitudini pozitive față de ceilalți bazate pe acceptare, implicare, grijă  față de semeni sau față de animale. Ca și celelalte povestiri  prezentate în alte articole (despre prietenie sau cele despre sinceritate) aceste texte despre toleranță  au servit drept suport pentru lecțiile de educație civică. Încărcătura lor emoțională a fost motivul pentru care ele s-au transformat într-o alternativă la textele oferite de manual.

Texte despre toleranță

Căţeluşul şchiop

În vitrina unui magazin de animale era un afiş: “Căţeluşi de vânzare”. Un băieţel de 10 ani intră şi întrebă care-i preţul unui căţeluş. Vânzătorul îi răspunse că preţul este între 20 şi 40$. Băieţelul băgă mâna în buzunar, scoase câteva monezi. Numără 2.15 $ … şi apoi întrebă:

– Aş putea vedea căţeluşii?

Vânzătorul zâmbi. Fluieră şi din magazin ieşi afară căţeaua şi în urma ei cinci căţeluşi frumoşi. Al şaselea căţeluş rămase în urmă şi nu se apropia!

Băieţelul întrebă:

– De ce căţeluşul ăsta şchioapătă ?

Omul îi răspunse că acesta s-a născut cu o problemă la picior şi va şchiopăta toată viaţa!

– Acesta-i căţeluşul pe care-l doresc, a spus băieţelul cu bucurie în glas.

– Dacă asta e dorinţa ta, ţi-l dau gratis!

Texte despre toleranță -Cățelușul șchiop
Cățelușul șchiop

Copilul s-a supărat şi a răspuns:

– Nu îl vreau gratis, preţul lui e la fel ca şi al celorlalţi căţei. Îţi voi da tot ce am la mine acum şi în fiecare lună îţi voi plăti 50 de cenţi, până voi achita preţul lui întreg!

– Eşti sigur că vrei acest căţeluş? Doar niciodată nu va putea fugi sau juca sau sări precum ceilalţi!

Băieţelul s-a aplecat, şi-a ridicat puţin pantalonul şi i-a arătat vânzătorului aparatul de fier ce-i susţinea piciorul strâmb.

– Nici eu nu pot alerga, de aceea acest căţeluş are nevoie de cineva care să-l înţeleagă!

Ochii vânzătorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului:

– Mă rog şi sper ca fiecare căţeluş să aibă pe cineva care să-l iubească, aşa precum tu îl vei iubi pe acest căţeluş!

În viaţă nu contează cine eşti, contează ca cineva să te preţuiască şi să te iubească necondiţionat! Un prieten adevărat  este acela care soseşte în timp ce ceilalţi… dispar!

Două ulcioare

O femeie bătrână din China avea două vase mari pe care le atârna de cele două capete ale unui băţ şi le căra pe după gât.

Un vas era perfect şi tot timpul aducea întreaga cantitate de apă . Celălalt vas era crăpat şi la sfârşitul lungului drum ce ducea de la izvor până acasă ajungea doar cu jumătate din cantitatea de apă.

Timp de doi ani asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas şi jumătate de apă. Dar bietului vas crăpat îi era atât de ruşine de imperfecţiunea sa şi se simţea atât de rău că nu putea face decât jumătate  din munca pentru care fusese menit!

Două ulcioare
Două ulcioare

Într-o zi, ulciorul i-a vorbit femeii lângă izvor:

– Mă simt atât de ruşinat pentru că această crăpătură face ca apa să se scurgă pe tot drumul până acasă!

Bătrâna a zâmbit şi i-a spus:

– Ai observat că pe partea ta de drum sunt flori însă pe cealaltă nu? Asta pentru că am ştiut defectul tău şi am plantat seminţe de flori pe partea ta de potecă şi, în fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori şi decorez casa cu ele. Dacă nu ai fi fost aşa, n-ar mai exista aceste frumuseţi care împrospătează casa. Apoi, adăugă:

– Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Însă, crăpăturile şi defectele ne fac viaţa împreună atât de interesantă!

Trebuie să luăm fiecare persoană aşa cum este şi să căutăm ce este bun în ea.

Pericol la fermă

Privind prin gaura din perete, un şoricel văzu pe fermier şi pe soţia sa desfăcând un pachet.

– Oare ce se află acolo? se întreba şoricelul.

A fost îngrozit să vadă că în pachet era o capcană pentru şoareci. Întorcându-se la fermă, şoricelul dădu de veste tuturor despre ceea ce văzuse.

– Este o capcană pentru şoricei în casă! Este o capcană pentru şoricei în casă!

Găina a cloncănit, şi-a ridicat capul şi a spus:

– Domnule şoarece, iţi pot spune doar atât. Înţeleg că este o problemă gravă pentru dumneata, dar nu are nicio consecinţă asupra mea. Nu pot fi deranjată de această informaţie.

Apoi şoricelul se duse la porc şi îi spuse:

– Este o capcană pentru şoricei în casă!

Pericol la fermă
Pericol la fermă

Porcul a fost impresionat, dar a răspuns:

– Regret, domnule şoarece, nu pot face nimic, poate doar să mă rog pentru tine. Poţi să fii sigur că eşti în rugăciunile mele viitoare.

Şoricelul s-a dus apoi la vacă şi i-a spus şi ei:

– Este o capcană pentru şoricei în casă!

Vaca i-a răspuns:

– O, domnule şoricel, îmi pare rău pentru tine, dar în ceea ce mă priveşte pe mine această capcană nu mă poate răni în niciun fel.

În cele din urmă, şoricelul s-a întors în casă foarte deznădăjduit şi s-a decis să înfrunte de unul singur capcana.

În acea noapte s-a auzit un sunet care vestea că ceva fusese prins în capcană. Soţia fermierului se grăbi să vadă despre ce este vorba, dar din cauza întunericului nu a văzut că în capcană era coada unui şarpe mare si veninos. Aşa că acesta o muşcase. Fermierul se grăbi cu soţia sa la spital, apoi o aduse acasă cu febră mare.

Toată lumea ştie că un bun remediu împotriva febrei este supa de pui, aşa că fermierul se duse şi sacrifică găina. Cu toate acestea, starea soţiei sale se înrăutăţea. Prietenii şi vecinii veniseră să stea cu ea, iar ca să îi poată hrăni fermierul tăie şi porcul.

Soţia fermierului nu se însănătoşi şi în cele din urmă a murit. La înmormântare au venit atât de multe persoane încât fermierul a sacrificat şi vaca pentru a-i hrăni pe toţi. Şoricelul privea acum prin gaura din perete cu multă tristeţe…

Toţi suntem într-o călătorie numită viaţă. Atunci când auzi că cineva are o problemă şi crezi că nu te priveşte, adu-ţi aminte că dacă unul dintre noi este ameninţat, noi toţi suntem în pericol.

 Omul care avea de toate – Jerry Ulman

Texte despre toleranță -Omul care avea de toate
Omul care avea de toate

Era odată o familie care nu era nici bogată, nici săracă. Ei trăiau în Ohio, într-o casă mică de ţară. Într-o seară, când s-au aşezat la cină, a bătut cineva la uşă. Tatăl s-a ridicat de la masă şi  s-a dus să deschidă uşa.

La uşă era un bătrân  cu haine zdrenţuite, cu pantalonii ferfeniţă şi cu nasturi lipsă. Avea un coş plin cu legume. I-a întrebat dacă voiau să cumpere legume de la el. Au cumpărat imediat, pentru că voiau să-l vadă cât mai repede plecat.

Cu timpul, s-au împrietenit cu bătrânul. Le aducea legume proaspete săptămânal. Au aflat curând că bătrânul era aproape orb, avea cataractă pe ambii ochi. Dar era atât de prietenos, încât ajunseseră să-i aştepte vizitele cu nerăbdare şi să se bucure de compania lui.

Într-o zi, când le-adus legumele, bătrânul le spuse:
– Ieri am avut cea mai binecuvântată zi! Am găsit lângă casa mea un coş cu haine pe care mi le lăsase cineva.

Ştiind cât de mult avea nevoie de haine, familia zise:
– Ce minunat!
Dar bătrânul orb zise:
– Cel mai frumos lucru este că am găsit o familie care chiar avea nevoie de hainele acelea!

Share on FacebookShare on Google+Pin on PinterestAbonați-vă la RSS

Articole similare

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *